testimonial, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Etimologie: (I. fr. testimonial, II. engl. testimonial, cf. lat. testimonialis)
Etimologie: (I. fr. testimonial, II. engl. testimonial, cf. lat. testimonialis)
1. I. (jur.) care se face prin martori; care se bazează pe mărturie.
2. (jur.) califică probele date de martori.
3. (în special) califică scrisorile care mărturisesc viața și moravurile cuiva.
4. scrisori ~e = scrisori care mărturisesc viața și moravurile cuiva.
5. (în special) scrisoare ~ă = scrisoare acordată de un superior ecleziastic unui candidat la hirotonisire, care mărturisește conduita sa, moravurile sale.
6. II. recomandare scrisă, omagiu dat în semn de apreciere pentru serviciul cuiva etc.